EU

Când am conceput imaginarul „Talestri, regina amazoanelor”, nu eram sigură de nişte lucruri. De fapt, nu cred că m-au influenţat conştient... Am bănuit, la începuturi, apoi am mai bănuit... de curând... Acum, Mary White îmi confirmă... Şi dacă personajul este atât de frumos ca Mary, îmi exprim durerea de a fi văzut cum a fost transpusă într-un mod total opus. Mă gândeam de curând să modific finalul narativ, dar acum îmi dau seama că, inconştient, este cel care trebuie să fie, cu un părinte care îşi ridică fiica printre stele, deoarece acolo îi este locul. De iubit, ce pot spune? În real, se pare că şi-a îndreptat atenţia spre femei uşoare, de aici porneşte o mare vină în crearea a ceva altfel... Ce fac aceste copiatoare? Nefiind ce trebuie, se bat pe un spirit de parcă ar fi un post. De ce? Pentru că niciodată nu vor înţelege cum e să fii un astfel de personaj? Nu au cum... Nu este un post. Este un suflet! Este un spirit, aşa cum astfel de femei nu vor fi nici în visele cele mai frumoase! Nu pot spune că mă simt mândră de anumite asemănări posibile cu personajul real, dar ştiu că, dacă ar fi fost ca mine, cu siguranţă ar fi condamnat orice posibilă asemănăre cu anumite fiinţe care nu au ştiut şi nu vor şti vreodată să exprime şi nici să aprecieze adevărata esenţă a unei energii creatoare.

Şi cam atât aş vrea să spun, dintr-o sinceritate poate ieşită din comun... Dar... eu sunt eu şi mereu aşa voi rămâne, eu!...

SĂRUTUL [AVATARURI ALE ARTEI AMORULUI ŞI ALE AMORULUI ÎN ARTĂ]

Întotdeauna e loc de mai bine, chiar şi într-un simplu sărut. Ovidius scria: “Unii peşti se prind cu cangea, alţii cu undiţa sau rămân prinşi în năvodul pescarului. Asemenea şi-n dragoste, nu izbuteşti întotdeauna cu aceleaşi mijloace; străduieşte-te să le potriveşti după vârsta iubitei. O căprioară mai trecută simte de departe cursa ce i se pregăteşte; de te arăţi prea priceput unei începătoare sau prea îndrăzneţ unei prefăcute, ea va fi bănuitoare şi cu băgare de seamă. Aşa se-ntâmplă uneori: femeia care se teme să se dea unui bărbat cinstit, se lasă în voia mângâierilor unui iubit mişel... Dorinţa femeii este mult mai vie decât a noastră şi prezintă mai multă violenţă şi delir.”

O “muşcătură delicată” te poate duce la extaz. Te trezeşti din somn deodată de sărutu-i fermecat, o mângâiere ce te poartă spre adevărata încântare a colierului medieval. În braţele iubitei, tremurând, săruţi... Trebuie să deguşti totul până la final, cu senzualitate şi iubire. Trebuie să simţi magia pe creştet, ochi, buze, piept... Când pui capul pe pieptul iubitei să îi numeri bătăile cu un sărut cu patimă, ca o relaxare activă!... Un joc pentru cei inventivi şi o ghicitoare cu surpriză. „Și ca să-ți fie pe deplin/ Iubirea cunoscută,/ Când sărutându-te mă-nclin,/ Tu iarăși mă sărută” [Mihai Eminescu - Luceafarul].”

Sărutul este ceva natural, plăcut şi fermecător. Stâlpii „Coloanei sărutului” prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănaţi, iar arhitrava „Porţii sărutului” reproduce, de multe ori „Sărutul” din Montparnasse, sugerând o horă.

Cu un sărut poţi descoperi un întreg univers.

Aşa ca-n arta amorului este şi Sărutul în artă... fotografie, pictură, muzică, mai ales literatură... [SĂRUTUL DE FOC... ÎMBINĂ ARMONIOS MUZICA, TEXTUL ŞI DANSUL – TANGOU - Sărutul focului - CÂNTAT DE NAT KING COLE]:

„Ȋţi ating buzele şi dintr-odată ies scântei

Acele diabolice buze care ştiu atât de bine arta de a minţi

Şi, deși eu văd pericolul flacăra continuă să crească mai mare

Știu că trebuie să renunț la sărutul tău de foc

***

și, deși mă arde și mă transformă în cenușă

Toată lumea mea se prăbuşeşte fără sărutul tău de foc.”

Şi versurile de Cristian Vasile din ZARAZA sunt omagiul sărutului, în jonctura artei muzicii cu arta dansului şi a poeziei:

[Cand apari senorita, în parc pe-nserat

Curg în juru-ţi petale de crin.

Ai în ochi patimi dulci şi luciri de păcat,

Şi ai trupul de şarpe felin.

Gura ta e un poem de nebune dorinţi,

Sânii tăi un tezaur sublim.

Eşti un demon din vis, care tulburi şi minţi,

Dar ai zâmbetul de heruvin.

***

Vreau să-mi dai gura-ţi dulce Zaraza,

Să mă-mbete mereu.

De a ta sărutare Zaraza vreau să mor şi eu!]

      

Ars longa, vita brevis...

Gratias tamen legentibus

Aga Lucia-Selenity