FATALISM ŞI FEMEIA FATALĂ

Discutam de curând cu un bun prieten despre femeile fatale şi despre feminitate. Mai exact, voiam să aduc în prim-plan un concept de femeie ideală. Nu că aş avea modelul bărbatului ideal, dar privind în jur şi analizând eforturile atâtor oameni de a fi pe plac altora, m-am trezit întrebându-mă dacă noi ştim cu adevărat care ar fi modelul ideal. Oamenii nu trebuie să se schimbe, dar rămâne la latitudinea fiecăruia dacă vrea să evolueze ori ba. Tot butonând la această idee, am găsit câteva link-uri de referinţă:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Femeie_fatal%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Feminitate

Desigur, să fii o femeie fatală nu înseamnă să exprimi şi feminitatea însăşi. De fapt, o femeie fatală poate fi descrisă în câteva cuvinte de referinţă (a se vedea mai sus), în schimb, când vine vorba de FEMINITATE lucrurile se complică. Simone de Beauvoir spunea că ,,nu te naşti femeie, ci devii…”. Devii ce? Cred că în primul rând, modelul este mama, apoi sunt prietenele şi personajele media. Idealul depinde, clar, de mediul în care te naşti, te dezvolţi şi evoluezi. Nu există un model în dicţionar, dar cred că am putea etala câteva idei bine definite. Ce înseamnă FEMINITATE? Cu siguranţă persoana trebuie să aibă o atudine feminină, începând cu îmbrăcămintea şi terminând cu cele mai mici detalii (bijuteriile, parfumul etc.). Trebuie să existe un echilibru în folosirea artificiilor existente pe piaţă pentru că riscă să devină o femeie fatală, dar să piardă din feminitate încărcându-şi imaginea cu prea multe accesorii, machiaj, haine extravagante etc. Este ideal ca femeia care întruchipează feminitatea să fie şi mamă. Este, cred eu, ceva logic şi productiv... Dragostea, cu siguranţă, trebuie să fie un element fundamental, dar nu ca aceea a femeii fatale. De ce? O să aduc aici argumentul interlocuitorului meu:

- Sweet, tu cum vezi femeia fatală?

- Femeia fatală este vampă. O poţi iubi şi sigur te pierzi cu ea. Dacă asta vrei, asta faci. Nu iei pistolul să tragi în ea, în tine... în terţi.

- Mă refeream la femeia adevărată, care se merită a fi iubită...

- Pai merită, dar ea nu te iubeşte. E clar că există o pasiune, dar în luciditate... este o Aventură... şi nu poate fi o viaţă cu femeia fatală. Ea este fatală, o ai, te are, şi merge mai departe cu alţii. Inşii la fel... căci sunt fluturi, ce nu caută o floare, ci o lampă... Femeia fatală este ca lampa pentru fluturi... îi atrage şi, pe cei mai apropiaţi, îi arde... Femeia fatală, ca fata cuminte de la ţară, îmbătrâneşte urât şi... singură...

Aşa că aduc în listă o altfel de dragoste, aceea adevărată, aceea care se confruntă cu pasiunea, dorinţa şi adorarea unei singure persoane. Femeia fatală împarte aceste sentimente în funcţie de câte persoane sunt “active” la acel moment, deci persoanele din plasă beneficieaza doar de câteva procente din acel 100%. Femeia pe care vrem noi să o modelăm, este cea care va împărţi acest procentaj cu familia.

Eleganţa! Este un aspect important. Şi pornim aici de la nişte expresii şi idei simple, cum ar fi îmbrăcămintea şi spatele drept, deşi adevărata eleganţă o dau atitudinea, cuvintele şi nobleţea. Nu contează unde te naşti, aceste lucruri se învaţă. Distincţia şi moralitatea ţin de anii de acasă. Femeia modernă încearcă să combine feminitatea cu masculinitatea. Plăteşte câştigarea unor drepturi cu pierderea feminităţii. Constat cu tristeţe în gândurile-mi, că valorile descrise mai sus nu mai sunt importante în ochii multora. Poate pentru că sunt greu de cultivat şi menţinut. Consider că nu există Perfecţiune, dar ar fi frumos să facem eforturi pentru a creşte, în primul rând, în ochii noştri, sperând, printr-un efect Young… şi în ochii altora....

<iframe width="560" height="315" src="//www.youtube.com/embed/Wg1I5kqB1tM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

BÂRFA - Hic et nunc

Astăzi aş vrea să vorbesc despre bârfă. “Doar o vorbă să-ţi mai spun”, deoarece şi acest subiect este mult prea scărpinat şi n-aş vrea să îmi pierd mult timp abordându-l. Se spune că bârfa este tratament psihologic pentru unii. Dacă am citi studii în acest sens, am ajunge chiar să fim de acord cu această părere şi să bârfim necontenit doar de dragul de a fi mai… sănătoşi. Ce să zic? Puţină bârfă probabil nu strică niciodată, ideea este să fie… cu bun simţ. Până acum câţiva ani, credeam că bârfa înseamnă:

• Ce îşi povestesc babele duminica după slujbă;

• Cum îşi critică vecina nora, fata cea proaspăt căsătorită, povestind la jumătate de sat cât de neîndemânatică este în gospodărie;

• Poveştile de tot soiul spuse de bărbaţi, după prea multe pahare cu licoarea lui Bachus;

Lista ar fi lungă… Ideea este alta, am descoperit că mai exista un soi de bârfă. Cea în care cineva se laudă cu nişte cuceriri închipuite, de bun soi, doar ca să atragă soiuri mai uşor de cules. Dacă fata e urâţică, dar reuşeste să facă o partidă bună cu un băiat, sigur va atrage dintr-o bucată mai mulţi pretendenţi. De ce? Pentru că va stârni curiozitate. De ce a fost aleasă? Înseamnă că are ceva special. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu un băiat. Dacă va reuşi să convingă o fată frumoasă, pentru ca să iasă cu el de câteva ori, deja va fi privit cu destul interes. Cateodată, însă fapta este înlocuită cu bârfa. Mai exact, o persoană se poate lăuda cu anumite cuceriri închipuite, unei alte persoane, doar pentru a-i atrage atenţia. Să zicem că atât timp cât lucrurile rămân între ei, e doar o bârfă de prost gust… Dar ce ne facem dacă bârfa iese la iveală? Are toate şansele să iasă, deoarece întotdeauna te vei lăuda cu ceva de soi şi nu cu restul cuiva. Dar persoana pe care vrei să o cucereşti poate fi atât de flatată, că este considerată prioritară unui soi ales, încât nu se va putea abţine şi… va vorbi… Repercusiunile pot fi diverse (în funcţie de situaţie). Cert este că, un om, cu personalitate puternică, niciodată nu va apela la astfel de artificii. Vorbim de oamenii care se mulţumesc cu puţin şi tocmai de asta riscă să piardă teren în faţa altora, pe care nu au curajul nici să îi abordeze, de frică să nu fie refuzaţi. Şi atunci ce să facem?!... Chiar unica soluţie să fie bârfa? Las răspunsul, ca mingea în terenul vostru… verbal...

O zi frumoasă să aveţi, cu mult soare în suflet şi lumină în minte!...

DRAGOSTE PENTRU DOI ŞI-UN SFERT

Să existe oare dragoste pentru doi şi-un pic?

By Tono Stano 1992  "Sense"

“Într-o seară, după ce ne plimbaserăm cu barca şi ne întorceam acasă noaptea pe lună, mă aflam alături de dânsa şi-i admiram buclele şi silueta sveltă, strânsă într-un jerseu, când deodată am priceput că Ea este. În seara aceea mi se părea că ea înţelege tot, tot ce simt şi gândesc eu şi că eu simt şi gândesc lucruri înălţătoare. În realitate însă nu era altceva, decât că jerseul îi venea foarte bine, cum îi veneau şi buclele, şi că, după o zi petrecută în preajma ei, doream o apropiere şi mai mare.

E de mirare cum ai uneori iluzia deplină că frumuseţea înseamnă binele. O femeie frumoasă spune prostii; o asculţi şi nu observi prostia ei, tot ce spune ţi se pare inteligent. Ea vorbeşte şi se poartă abject, iar tu în tot ce face nu vezi decât drăgălăşie. Însă dacă nici nu vorbeşte prostii, nici nu face lucruri urâte şi mai e şi frumoasă, atunci găseşti că-i o minune de inteligenţă şi de moralitate excepţională.” 

Insist asupra pasajului de mai sus extras din “Sonata Kreutzer” de Lev Tolstoi pentru a evidenţia faptul că dragostea/atracţia începe de cele mai multe ori pe baza stimulilor vizuali. Este interesant cum oamenii încep să facă adevărate pasiuni carnale, uitând că la baza unei relaţii stau, de fapt, lucruri mult mai importante. Pasiunea trece şi oamenii îşi zic dezamăgiţi că “dragostea durează doar 3-4 ani”. Credeţi-mă, dragostea poate dura mult mai mult, şi poate creşte văzând cu ochii, poate fi hrănită cu sentimente frumoase, pasiune şi vise. Depinde numai de noi… Şi când zic NOI, mă refer la ambele persoane care s-au angajat în acea relaţie. Iubirea nu se limitează numai la corp. Corpul suferă transformări în timp, anii trec, dar pasiunea poate creşte, odată cu respectul faţă de persoana care îţi stă alături. Cât de frumos poate fi să o priveşti în ochi şi să vezi în ei pasiunile tinereţii care v-au legat încă de la bun început! Cât de frumos poate fi ca, după ani buni de stat împreună, să ieşi de mână cu acea persoană şi încă să mai simţi fluturi în stomac! Şi totuşi de când e lumea, dragostea a fost percepută în diferite culori şi sensuri. 

Poză pentru soţul meu, 2009

Să existe oare dragoste pentru doi şi-un pic?!... Atât timp cât iubeşti o persoană îţi pasă de ceea ce simte ea, de fericirea ei şi, oricât de mari ar fi tentaţiile din jur, nu greşeşti pentru că asta înseamnă dragoste. Ea nu se bazează doar pe un corp care se poate îmbolnăvi în orice moment, un corp care în timp se va rida, un corp care va păstra doar privirea de care te-ai îndrăgostit. Iubirea se clădeşte şi se trăieşte din sentimente puternice şi nobile. Odată cu trecerea timpului, putem găsi mereu ceva nou în cel de lângă noi pentru că el/ea se transformă, noi ne transformăm. Contează însă mult armonia în care se dezvolta omul, înţelegerea din cuplu şi maturitatea în gândire şi sentimente. Asta nu exclude inocenţa copilăriei, ea trebuie păstrată mereu în sufletele noastre pentru că EA este acea care ne hrăneşte cu sentimente frumoase şi preţioase...