Adam si Eva, doi inocenti alungati din Rai de religie pentru un mar(in fond, pentru dizidenta, in timp ce sarpele Seitan Seitanian nu numai ca nu a patit nimic, dar el ne-a ajutat sa ne cunoastem cu Binele si cu Raul din noi si din altii). Ce e rau, in faptul de a sti ce-i RAU, si de ce nu am sti, ca sa ne ferim de acel Rau, dar chestia e ok; nu puteam sa stam tot cu frunza si acum, tot sub pom, dupa ce am coborat din el. Si , doamne, ce se mai intampla acum la poli, sau unde ar fi trait un urmas adamic insarcinaT sa aduca, asa, cu renii lui, cadouri de Craciun. Pai daca ramaneau toti in cuibul adamic, adio SANIE CU ZURGALAI!
Perechea edenica argheziana are originea in plictiseala, el dintr-un aluat gresit, ea dintr-un os furat somnorosului. O clonare, ca si cand nu s-ar mai fi ajuns aluatul pentru amandoi, un casus beli permanent caci Eva ii este tributare o coasta lui Adam, si mai ales, el are intaietate ca a fost confectionat primul, deci...DREPTULPRIMULUI VENI(plus datoria de o coasta...)Minori atunci" Sa nu te miri ca, sovaind si mici,/ Li se julea si nasul prin urzici." Nu ne mai miram de mult si de nimic!
In Paradisul lui Arghezi, "Ofteaza Eva a pustiu", povestind copiilor in gradina cu de toate, fara viscol sau ger, cu rauri de miere si lapte, chifle, frisca, pui fripti,vin la damigeana,"viziunea unui popor flamand" a la Tiganiada, raiul trecand prin stomac.Si un regret: " Asa era in Paradis. Pacat ca l-am pierdut si nu am ascultat." Adica, vezi, Doamne, suntem vinovati de starea noastra si, mai sus:qua de causa? chercez la femme!Pai cam asta-i cestiunea cu Adam si Eva, agurida si sterpezirea dintilor in urmasi(lasi)GOGA GR. CONSTANTIN
Probabil d-le Goga, hai sa-i condamnam pe Adam si Eva, bietii de ei, ca tot au fost blamati secole de-a randul. Hai sa ne luam de altii , desi pana la urma noi singuri ne asternem patul pe care vom dormi la noapte ...
Micutii, mai ales ca ei au fost cam si frati, ce mai, nu s-a mai gasit aluat pentru ea, pentru copii, si uite-asa, s-au apucat ei sa-i faca, dand frunza la o parte pe intneric, caci altfel ar fi cunoscut Rusinea. Ei, pana la urma tot au cunoscut-o, si s-au infruptat din ea, edenic si edemic. Conu sarpe, inteligent, i-a aranjat sa nu se mai basice prin urzici, sa se imbrace si ei la patru ace cu gamalie de pin in costume de frunze, frunze, frunze.GOGA GR. CONSTANTIN
Trahanache, Jupan Dumitrache, acesti "ache" erau in varsta, cu sotii tinete de care se ocupau amantii, dar trebuia sa ramana un scret de familie, sau sa se distruga probele faptului banuit de societate, dar nedovedit(nu era o problema de rusine, ci de jena publica), avand cariere sociale, unde conta si onoarea de familist.. In fond chestiile se stiau, se banuiau, se barfeau, dar nu trebuia sa se ajunga la drame, pentru ca apartentele se salvau ok.
Da, era o moda frantuzeasca, trecuta si prin Rusia Tarista.In Sonata Kreutzer, Tolstoi o rezolva cu pistolul si pumnalul.De altfel elemente de cultura franceza nu au venit direct de la Paris, ci de la Moscova, in timpul REGULAMENTELOR ORGANICE, SUB TUTELA LUI PAVEL KISELEF!
Nu stiu daca ERA o moda !!! Lucrurile astea (daca le putem numi asa) au existat dintotdeauna. Daca-mi amintesc bine, Moise si-a pedepsit prietenul dandu-l multimii ca sa fie omorat cu pietre pentru ca pacatuise alaturi de o femeie maritata. Moscova si Parisul au facut dintr-asta o moda, intradevar, dar acest fenomen exista inca de la inceputuri.
Da, inceputurile se pierd in neguri, ca magarul in ceata. Elementele culturale s-au inregistrat la Primaria Istoriei, si-au Facut Firma, au Brand, Atestat in Piatra, Aramuri, Plumb, Noduri, Lemn, Vorbe. Cam ca o Biblie completa.Unii se revendica din ea(cei care au scris-o.)Noi, contabilii textelor si contextelor, socotitori de cuvinte despre...incercam sa dam un discurs minimal si nepatimas acestor chestiuni (ne) la Ordinea Zilei, nici a Zeilor, nici a Parlamentului Libertatii de Opinie.Ei?!
Ce primarie ? Care parlament ? Trend, moda ... hai sa declaram ca fiind oficiala chestia cu umblatul aiurea si se duce de rapa tot ce tine de moralitate si stabilitatea unei familii.
Daca ne amintim de "Dama cu camelii" totul ni se va parea normal din punctul de vedere al autorului... Defapt tanarul era nefericit ca nu-i putea oferi respectivei tot ceea ce-si dorea ea. dar oare merita aceasta ?
ESENTA CARTII CA DISCURS EROTIC nu sta in Felix, Pascalopol, Georgeta, Otilia, ci in Wessermann: "-De ce am vrut sa ne sinucidem?...Tu nu cunosti durerea carnii, desperarea de a fi ajuns pe culmilebetiei, de unde nu mai e nici o fericire posibila/ Cand ajungi la o astfel de culme, imediat te navaleste uratul. Ne-a fost sila de viata, am vrut sa prelungim clipa IN ETERNITATE. ...Weinger? Weinger este cel mai grozav critic al femeii, din care cauza s-a si sinucis. Dupa el, femeia este numai sexualitate, pe cand barbatul e sexual numai temporal. La ea sexualitatea e intensa pe tot corpul. Eu, si iubita mea, care prin exceptie avea un suflet viril de intelectuala, am ramas inspaimantati cand am citit cartea, si ea mi-a dat ideea sa ne sinucidem,scarbita de realitate, care contrazicea idealul ei. " Asa Marilyn, asa Madalina, si altele si altii...
"Eminescu n-a murit nicicand?!" "PIERDUTA PENTRU MINE, ZAMBIND PRIN LUME TRECI!" "PIERDUTA PENTRU MINE, ZAMBIND PRIN LUME TRECI Si eu sa-mi stiu osanda...sa te iubesc in veci, In veci dup-a ta umbra eu bratele sa-ntind, De-a genelor miscarenadejdea sa mi-o prind, Zambirea gurei crude sa-mi fie al meu crez- Purtand in suflet moarte, tu vesel sa ma vezi.
Fii binecuvantata, si fericita, tu, Copil cu par de aur, ce mintea mi-o pierdu. Veninu-amaraciunei in anii pustiiti In cumpana usori-s pe lang-al tau caprit; Si-n a mea socotinta, ma simt atat de mic- Tu esti odorul lumii si eu nu sunt nimic.
Da, da... numai natura dreptate are-n veci, Copil cu gura calda, cu mici picioare reci, Caci ea-n intyelepciune-i creeaza-astfel de chip Pe langa care toate sunt pleava si nisip. Ironic pare-a zice: nemernici ramatori, Visat-ati vreodata asemenea comori?
Pe tine-apoi te-arata in dreapta ei mandrie: Turband de-mpatimire, murind de gelozie, Te vad cum al tau zambet voioasa multor darui, Ca vesela si dulce vorbesti apoi oricarui Si risipesti privirea-ti- cand eu pentr-un cuvant Din gura ta cea dulce, m-as duce in mormant." Da, "Eminescu n-a murit nicicand, traieste in sufletul nostru si-n gand, Ne lumineaza cararile..." Si indiscurs o mama apare-n moarte ei o disperare mai mica decat refuzul iubitei, caci de fapt, ea traieste in placerea de a o replasmui si a o adora in altarul sufletului sau poetic: "Si totusi, totusi scumpo...de nu te-as fi vazut, Au asta bogatie de-amor as fi avut? Durerea-mi este draga, caci de la tine-mi vine Si imi iubesc turbarea, caci te iubesc pe tine; Uraste-ma, priveste la mine cu dispret, Sa te iubesc prin asta, tu mai mult ma inveti." Da, "Eminescu n-a murit nicicand", nici TAINA MANTUIRII PRIN AMOR!
Patima, discurs pagan, ipostaze ale metaforei unui suflet poetic de inalta Poezie! "Astfel razboi porni-voi. Voi arunca incalte O jumatate-a lumii asupra celeilate, Priveasca-m-atunci proeti- un mosntru ce se-nchina, Cand oardele-i barbare duc moarte si ruina Ruga-ma-voi cu mana uscata tinand strana, Deasupra mea cuntinse aripi va sta Satana; Cu tronul meu voi pune alaturea sicriul, Cand gloatele in urma-mi ar tot mari pustiul, Sa simt ca nu se poate un dumnezeu sa-mi ierte Cetatile in flacari si tarile deserte... Astfel doar as preface durerea-mi fara nume, Dedbinul meu din suflet, intr-un dezbin de lume. Si tot ce-ncanta ochii cu mii de frumuseti Tot ce pamantul are si marea mai de pret, Gramezi sa steie toate la mine in comori. Alaturea cu ele sa trec nepasatori, Simtindu-ma in mine stapan al lumii-ntregi, Un zeu in omenire, un soare intre regi, Si raze sa reverse din frunte-a mea coroana- Sa-ngenunchez nainte-ti, asa, ca la icoana, Si descriidu-ti toata puterea fara seama Sa-ti zic: Ia-le pe toate, dar si pe mine ia-ma!
Nu ma iubi! Ca robul sa fiu pe langa tine, De-i trece-n jos pleca-voi a ochilor lumine, Dezmostenit de toate, la viata abdicand, Sa nu-mi ramana-n minte decat un singur gand: C-am aruncat un sceptru, cu dansul lumea-ntreaga, Pastrandu-mi pentru mine durerea ca mi-esti draga. Inamorati de tine, ramana ochii-mi tristi Si vesnic urmareasca cum, marmura te misti. In veci dup-a ta umbra eu bratele sa-ntind, De-al genei tale tremur, nadejdea sa mi-o prind, Sa-mi razim a mea frunte de zidurile golale, Atinse de-umbra dulce a frumusetii tale." Un avatar Arald., piedut nebun in Sarmis, Tomiris interzisa, MORTUA EST!(e scrisa)!
Daca tot ai adus vorba de Eminescu, el a fost un barbat care a iubit femeile si a stiut sa le ofere versuri frumoase. Nu stiu daca a fost un veritabil Adam , dar cu siguranta a fost si va ramane un geniu al literaturii romane indiferent de ce vor zice unii sau altii, indiferent daca va mai fi sau nu in manualele scolare, indiferent daca il vor mai iubi sau nu adolescentii ... EL VA RAMANE MEREU ACOLO, NEMURITOR SI RECE .
Eminescu in cotidian nu reprezinta pentru mine nici pasiuni detectiviste, nici rafinamet de chiromatie in amntele lui cu stare civila. Eu caut , ca lector, poetul in poezie si avatarurile edenice in fictiunea iubirii. Daca aceste clipe de singuratete a lecturii, de uitare de sine si de contemplatie nu vin din gratuitatea lecturii, atunci...ADAM SI EVA TREBUIE CAUTATI LA AZILUL DE NEBUNI, SAU PRINTRE BOSHETARI, SAU PRINTRE ...PRINTRE...PRINTRE....
Pai lui Eminescu i-a cam placut sa iubeasca, nu-i asa? Oare a iubit-o doar pe Veronica Micle, sau s-a aventurat si pe la altele inchinandu-le dulci poezii? Si pana la urma... de ce-a murit?
Eminesc, omul, a iubit mult si pe multe, intre care si Veronica Micle. Ca poet a iubit IUBIREA.Poeziile inchinate si dedicate nu au nimic de aface cu persoanele atasate artei lui. Gandirea lui poetica este dincolo de inspiratia de la o femeie sau alta, caci marea a vazut-o Eminescu dupa ce a dat capodoperele ei, iar in cosmos, nici atat nu a fost, si, ce viziuni poetice, ce "sure vai de haos", ce "rotire si cadere", "Era pe cand nu s-a zarit,/ Azi o vedem, si nu e.", "Un cer de stele dedesubt,/ Deasupra-i cer de stele-/Parea un fulger nentrerupt/ Ratacitor prin ele./ Si din a chaosului vai, / Jur imprejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea dentai/ Cum izvorau lumine;/ Cum izvorand il inconjor/ Ca niste mari de-a-notul.../El zboara, gand purtat de dor,/Pan' piere totul, totul;/Caci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaste,/ Si vremea-ncearca in zadar/ Din goluri a se naste." Daca la tema cosmogonica nu a plecat de la un real, la ce ar fi plecat la tema iubirii de la un real?! De ce si cum a murit Eminescu, sunt raspunsuri pe GOOGLE. EMINESCU, POETUL, TRAIESTE IN SCRIEREA LUI, DECI, "EMINESCU N-A MURIT NICICAND,/ TRAIESTE IN SUFLETUL NOSTRU, SI-N GAND..."
Adam si Eva, doi inocenti alungati din Rai de religie pentru un mar(in fond, pentru dizidenta, in timp ce sarpele Seitan Seitanian nu numai ca nu a patit nimic, dar el ne-a ajutat sa ne cunoastem cu Binele si cu Raul din noi si din altii). Ce e rau, in faptul de a sti ce-i RAU, si de ce nu am sti, ca sa ne ferim de acel Rau, dar chestia e ok; nu puteam sa stam tot cu frunza si acum, tot sub pom, dupa ce am coborat din el. Si , doamne, ce se mai intampla acum la poli, sau unde ar fi trait un urmas adamic insarcinaT sa aduca, asa, cu renii lui, cadouri de Craciun. Pai daca ramaneau toti in cuibul adamic, adio SANIE CU ZURGALAI!
RăspundețiȘtergerePerechea edenica argheziana are originea in plictiseala, el dintr-un aluat gresit, ea dintr-un os furat somnorosului. O clonare, ca si cand nu s-ar mai fi ajuns aluatul pentru amandoi, un casus beli permanent caci Eva ii este tributare o coasta lui Adam, si mai ales, el are intaietate ca a fost confectionat primul, deci...DREPTULPRIMULUI VENI(plus datoria de o coasta...)Minori atunci" Sa nu te miri ca, sovaind si mici,/ Li se julea si nasul prin urzici." Nu ne mai miram de mult si de nimic!
RăspundețiȘtergereIn Paradisul lui Arghezi, "Ofteaza Eva a pustiu", povestind copiilor in gradina cu de toate, fara viscol sau ger, cu rauri de miere si lapte, chifle, frisca, pui fripti,vin la damigeana,"viziunea unui popor flamand" a la Tiganiada, raiul trecand prin stomac.Si un regret: "
RăspundețiȘtergereAsa era in Paradis. Pacat ca l-am pierdut si nu am ascultat."
Adica, vezi, Doamne, suntem vinovati de starea noastra si, mai sus:qua de causa? chercez la femme!Pai cam asta-i cestiunea cu Adam si Eva, agurida si sterpezirea dintilor in urmasi(lasi)GOGA GR. CONSTANTIN
Probabil d-le Goga, hai sa-i condamnam pe Adam si Eva, bietii de ei, ca tot au fost blamati secole de-a randul. Hai sa ne luam de altii , desi pana la urma noi singuri ne asternem patul pe care vom dormi la noapte ...
RăspundețiȘtergereMicutii, mai ales ca ei au fost cam si frati, ce mai, nu s-a mai gasit aluat pentru ea, pentru copii, si uite-asa, s-au apucat ei sa-i faca, dand frunza la o parte pe intneric, caci altfel ar fi cunoscut Rusinea. Ei, pana la urma tot au cunoscut-o, si s-au infruptat din ea, edenic si edemic. Conu sarpe, inteligent, i-a aranjat sa nu se mai basice prin urzici, sa se imbrace si ei la patru ace cu gamalie de pin in costume de frunze, frunze, frunze.GOGA GR. CONSTANTIN
RăspundețiȘtergereTrahanache, Jupan Dumitrache, acesti "ache" erau in varsta, cu sotii tinete de care se ocupau amantii, dar trebuia sa ramana un scret de familie, sau sa se distruga probele faptului banuit de societate, dar nedovedit(nu era o problema de rusine, ci de jena publica), avand cariere sociale, unde conta si onoarea de familist.. In fond chestiile se stiau, se banuiau, se barfeau, dar nu trebuia sa se ajunga la drame, pentru ca apartentele se salvau ok.
RăspundețiȘtergereEi, probabil se purta, era moda ... poate inca mai este. Si sotiile lor erau niste Eve, in felul lor.
RăspundețiȘtergereDa, era o moda frantuzeasca, trecuta si prin Rusia Tarista.In Sonata Kreutzer, Tolstoi o rezolva cu pistolul si pumnalul.De altfel elemente de cultura franceza nu au venit direct de la Paris, ci de la Moscova, in timpul REGULAMENTELOR ORGANICE, SUB TUTELA LUI PAVEL KISELEF!
RăspundețiȘtergereNu stiu daca ERA o moda !!!
RăspundețiȘtergereLucrurile astea (daca le putem numi asa) au existat dintotdeauna. Daca-mi amintesc bine, Moise si-a pedepsit prietenul dandu-l multimii ca sa fie omorat cu pietre pentru ca pacatuise alaturi de o femeie maritata. Moscova si Parisul au facut dintr-asta o moda, intradevar, dar acest fenomen exista inca de la inceputuri.
Da, inceputurile se pierd in neguri, ca magarul in ceata. Elementele culturale s-au inregistrat la Primaria Istoriei, si-au Facut Firma, au Brand, Atestat in Piatra, Aramuri, Plumb, Noduri, Lemn, Vorbe. Cam ca o Biblie completa.Unii se revendica din ea(cei care au scris-o.)Noi, contabilii textelor si contextelor, socotitori de cuvinte despre...incercam sa dam un discurs minimal si nepatimas acestor chestiuni (ne) la Ordinea Zilei, nici a Zeilor, nici a Parlamentului Libertatii de Opinie.Ei?!
RăspundețiȘtergereCe primarie ? Care parlament ?
RăspundețiȘtergereTrend, moda ... hai sa declaram ca fiind oficiala chestia cu umblatul aiurea si se duce de rapa tot ce tine de moralitate si stabilitatea unei familii.
Daca ne amintim de "Dama cu camelii" totul ni se va parea normal din punctul de vedere al autorului... Defapt tanarul era nefericit ca nu-i putea oferi respectivei tot ceea ce-si dorea ea. dar oare merita aceasta ?
RăspundețiȘtergereESENTA CARTII CA DISCURS EROTIC nu sta in Felix, Pascalopol, Georgeta, Otilia, ci in Wessermann:
RăspundețiȘtergere"-De ce am vrut sa ne sinucidem?...Tu nu cunosti durerea carnii, desperarea de a fi ajuns pe culmilebetiei, de unde nu mai e nici o fericire posibila/ Cand ajungi la o astfel de culme, imediat te navaleste uratul. Ne-a fost sila de viata, am vrut sa prelungim clipa IN ETERNITATE.
...Weinger? Weinger este cel mai grozav critic al femeii, din care cauza s-a si sinucis. Dupa el, femeia este numai sexualitate, pe cand barbatul e sexual numai temporal. La ea sexualitatea e intensa pe tot corpul. Eu, si iubita mea, care prin exceptie avea un suflet viril de intelectuala, am ramas inspaimantati cand am citit cartea, si ea mi-a dat ideea sa ne sinucidem,scarbita de realitate, care contrazicea idealul ei. "
Asa Marilyn, asa Madalina, si altele si altii...
"Eminescu n-a murit nicicand?!"
RăspundețiȘtergere"PIERDUTA PENTRU MINE, ZAMBIND PRIN LUME TRECI!"
"PIERDUTA PENTRU MINE, ZAMBIND PRIN LUME TRECI
Si eu sa-mi stiu osanda...sa te iubesc in veci,
In veci dup-a ta umbra eu bratele sa-ntind,
De-a genelor miscarenadejdea sa mi-o prind,
Zambirea gurei crude sa-mi fie al meu crez-
Purtand in suflet moarte, tu vesel sa ma vezi.
Fii binecuvantata, si fericita, tu,
Copil cu par de aur, ce mintea mi-o pierdu.
Veninu-amaraciunei in anii pustiiti
In cumpana usori-s pe lang-al tau caprit;
Si-n a mea socotinta, ma simt atat de mic-
Tu esti odorul lumii si eu nu sunt nimic.
Da, da... numai natura dreptate are-n veci,
Copil cu gura calda, cu mici picioare reci,
Caci ea-n intyelepciune-i creeaza-astfel de chip
Pe langa care toate sunt pleava si nisip.
Ironic pare-a zice: nemernici ramatori,
Visat-ati vreodata asemenea comori?
Pe tine-apoi te-arata in dreapta ei mandrie:
Turband de-mpatimire, murind de gelozie,
Te vad cum al tau zambet voioasa multor darui,
Ca vesela si dulce vorbesti apoi oricarui
Si risipesti privirea-ti- cand eu pentr-un cuvant
Din gura ta cea dulce, m-as duce in mormant."
Da, "Eminescu n-a murit nicicand, traieste in sufletul nostru si-n gand, Ne lumineaza cararile..."
Si indiscurs o mama apare-n moarte ei o disperare mai mica decat refuzul iubitei, caci de fapt, ea traieste in placerea de a o replasmui si a o adora in altarul sufletului sau poetic:
"Si totusi, totusi scumpo...de nu te-as fi vazut,
Au asta bogatie de-amor as fi avut?
Durerea-mi este draga, caci de la tine-mi vine
Si imi iubesc turbarea, caci te iubesc pe tine;
Uraste-ma, priveste la mine cu dispret,
Sa te iubesc prin asta, tu mai mult ma inveti."
Da, "Eminescu n-a murit nicicand", nici TAINA MANTUIRII PRIN AMOR!
RENUNTARE
RăspundețiȘtergerePatima, discurs pagan, ipostaze ale metaforei unui suflet poetic de inalta Poezie!
"Astfel razboi porni-voi. Voi arunca incalte
O jumatate-a lumii asupra celeilate,
Priveasca-m-atunci proeti- un mosntru ce se-nchina,
Cand oardele-i barbare duc moarte si ruina
Ruga-ma-voi cu mana uscata tinand strana,
Deasupra mea cuntinse aripi va sta Satana;
Cu tronul meu voi pune alaturea sicriul,
Cand gloatele in urma-mi ar tot mari pustiul,
Sa simt ca nu se poate un dumnezeu sa-mi ierte
Cetatile in flacari si tarile deserte...
Astfel doar as preface durerea-mi fara nume,
Dedbinul meu din suflet, intr-un dezbin de lume.
Si tot ce-ncanta ochii cu mii de frumuseti
Tot ce pamantul are si marea mai de pret,
Gramezi sa steie toate la mine in comori.
Alaturea cu ele sa trec nepasatori,
Simtindu-ma in mine stapan al lumii-ntregi,
Un zeu in omenire, un soare intre regi,
Si raze sa reverse din frunte-a mea coroana-
Sa-ngenunchez nainte-ti, asa, ca la icoana,
Si descriidu-ti toata puterea fara seama
Sa-ti zic: Ia-le pe toate, dar si pe mine ia-ma!
Nu ma iubi! Ca robul sa fiu pe langa tine,
De-i trece-n jos pleca-voi a ochilor lumine,
Dezmostenit de toate, la viata abdicand,
Sa nu-mi ramana-n minte decat un singur gand:
C-am aruncat un sceptru, cu dansul lumea-ntreaga,
Pastrandu-mi pentru mine durerea ca mi-esti draga.
Inamorati de tine, ramana ochii-mi tristi
Si vesnic urmareasca cum, marmura te misti.
In veci dup-a ta umbra eu bratele sa-ntind,
De-al genei tale tremur, nadejdea sa mi-o prind,
Sa-mi razim a mea frunte de zidurile golale,
Atinse de-umbra dulce a frumusetii tale."
Un avatar Arald., piedut nebun in Sarmis, Tomiris interzisa, MORTUA EST!(e scrisa)!
Daca tot ai adus vorba de Eminescu, el a fost un barbat care a iubit femeile si a stiut sa le ofere versuri frumoase. Nu stiu daca a fost un veritabil Adam , dar cu siguranta a fost si va ramane un geniu al literaturii romane indiferent de ce vor zice unii sau altii, indiferent daca va mai fi sau nu in manualele scolare, indiferent daca il vor mai iubi sau nu adolescentii ... EL VA RAMANE MEREU ACOLO, NEMURITOR SI RECE .
RăspundețiȘtergereEminescu in cotidian nu reprezinta pentru mine nici pasiuni detectiviste, nici rafinamet de chiromatie in amntele lui cu stare civila. Eu caut , ca lector, poetul in poezie si avatarurile edenice in fictiunea iubirii. Daca aceste clipe de singuratete a lecturii, de uitare de sine si de contemplatie nu vin din gratuitatea lecturii, atunci...ADAM SI EVA TREBUIE CAUTATI LA AZILUL DE NEBUNI, SAU PRINTRE BOSHETARI, SAU PRINTRE ...PRINTRE...PRINTRE....
RăspundețiȘtergerePai lui Eminescu i-a cam placut sa iubeasca, nu-i asa? Oare a iubit-o doar pe Veronica Micle, sau s-a aventurat si pe la altele inchinandu-le dulci poezii?
RăspundețiȘtergereSi pana la urma... de ce-a murit?
Eminesc, omul, a iubit mult si pe multe, intre care si Veronica Micle. Ca poet a iubit IUBIREA.Poeziile inchinate si dedicate nu au nimic de aface cu persoanele atasate artei lui. Gandirea lui poetica este dincolo de inspiratia de la o femeie sau alta, caci marea a vazut-o Eminescu dupa ce a dat capodoperele ei, iar in cosmos, nici atat nu a fost, si, ce viziuni poetice, ce "sure vai de haos", ce "rotire si cadere", "Era pe cand nu s-a zarit,/ Azi o vedem, si nu e.", "Un cer de stele dedesubt,/ Deasupra-i cer de stele-/Parea un fulger nentrerupt/ Ratacitor prin ele./ Si din a chaosului vai, / Jur imprejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea dentai/ Cum izvorau lumine;/ Cum izvorand il inconjor/ Ca niste mari de-a-notul.../El zboara, gand purtat de dor,/Pan' piere totul, totul;/Caci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaste,/ Si vremea-ncearca in zadar/ Din goluri a se naste." Daca la tema cosmogonica nu a plecat de la un real, la ce ar fi plecat la tema iubirii de la un real?!
RăspundețiȘtergereDe ce si cum a murit Eminescu, sunt raspunsuri pe GOOGLE. EMINESCU, POETUL, TRAIESTE IN SCRIEREA LUI, DECI, "EMINESCU N-A MURIT NICICAND,/ TRAIESTE IN SUFLETUL NOSTRU, SI-N GAND..."